Deși toți suntem români, sărbătorile de iarnă ne deosebesc! 

Sărbătorile de iarnă, înseamnă, pentru mai toţi locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.


Din păcate multe din tradiţiile noastre se pierd sau se amestecă cu tradiţiile din alte ţări şi, oricât de frumoase ar fi colindele englezeşti sau filmele americane cu happy end, din când în când e frumos să ne amintim şi de vechile tradiții și obiceiuri românești, care ne reprezintă aura din moși-strămoși.

Încă de la început, luna decembrie constituie o adevărată provocare pentru români, care sunt surprinși de venirea lui Moș Nicolae. Magazinele devin arhipline, mandarinele dispar, iar rafturile cu dulciuri capătă imaginea unui jaf în urma cumpărăturilor de Moș Nicolae. Copiii însă, sunt foarte preocupați ca ghetuțele lor să arate cât mai bine în întampinarea Moșului. Câți dintre aceștia știu însă cine este Moșul de fapt?
În popor, se spunea că Moș Nicolae ține pază soarelui, care sătul de mers pe același drum și scârbit de ce vede, vrea să fugă. Alții spun că a fost podar, corabier sau pescar și că are darul de a-i ocroti pe cei care merg pe ape. Este considerat ocrotitorul săracilor și dătătorul de noroc al fetelor sărace la măritiș. De asemenea, se spune că el aduce zăpadă, iar dacă ninge de ziua sa, vom avea de a face cu o iarnă grea.
În amintirea bunătății acestui Sfânt, astăzi românii oferă daruri de Moș Nicolae copiilor, care le află în dimineața acestei zile, în ghetuțe sau sub pernă.

După ce suntem fermecați de bunătățile cu care ne-a surprins Mos Nicolae, ne gândim deja la sărbătorile creștine ale Nașterii Domnului ce sensibilizează într-o mare măsură sufletele românilor.
Un obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină şi se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli.


În antichitate, porcul a fost simbol al vegetaţiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat în iarnă. În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun: cârnaţi, caltaboşi, jumări, sângerete, slănină sau suncă, etc. Tot atunci se toacă şi carnea pentru sarmale, iar pulpele se tranşează pentru friptură. Unele dintre preparate se pun la afumat (cârnaţii, slănina, pieptul ardelenesc, etc.). Imediat după sacrificare, gospodarul face “pomana porcului”: oferă celor care l-au ajutat la tăiat (uneori şi vecinilor) şorici, carne proaspăt prajită şi un pahar de vin (sau ţuică fiartă în anumite zone). În puţinele zile rămase până la Crăciun, gospodinele fac piftie (răcitură), sarmale, cozonaci cu nucă, mac şi rahat (sau brânză şi stafide), plăcintă şi prăjituri diverse. În acelaşi timp, începe curăţenia în casă şi în curte, împodobirea locuinţei şi pregătirea hainelor pentru Sărbători.


Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Acesta există într-o sumedenie de tradiţii de Crăciun, cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.

În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în Ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteala.

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

Primele semne ale Sarbatorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din casă în casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi prosperitate. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor uraţi). Colindătorii vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii, primind pentru aceste urări cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei - pe care gospodinele care respectă tradiţia le-au pregătit cu mult timp înainte. Diferind doar destul de puţin, colindele religioase sunt foarte asemănătoare în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: “O, ce veste minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cântec de Crăciun”, “Aseară pe înserate”.

În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu "Steaua" sau cu "Capra", reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România, potrivit cărţii "Tradiţii de Crăciun" realizate de Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie Bucureşti.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.


În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun şi le păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.Bucovina este, de altfel, recunoscută pentru modul în care sunt păstrate tradiţiile. Aici, în ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să bage o piatră în cuptor pentru a ţine şerpii departe de gospodărie.


În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică "scormonitul în foc". Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: "Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul".

"Piţărăii" este un obicei de pe vremea dacilor care se practică în localităţile de pe Valea Jiului şi care semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. Piţărăii sunt numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime. Alaiul porneşte apoi la colindat.

In orașul din care provin, Măcin, situat în apropierea Munţilor Măcinului, cetele de feciori au şi "Oleleul" - personaj de origine păgână care intră primul în gospodărie, înconjoară ceata de colindători de două-trei ori, după care o veghează. Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este îmbrăcat în general în cojoc din piele de oaie şi înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn. Costumaţia este completată cu beteală, clopoţei şi tălăngi pe care "oleleul" le bate din pământ pentru a proteja gospodăriile de spiritele rele.

https://www.youtube.com/watch?v=SHsfj0rmLJU

Crăciunul este o perioadă a tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorior de iarnă se află familia şi credinţa într-un an mai bun şi mai prosper.

În zilele noastre, deseori, uităm de fapt care este rostul Crăciunului și il transformăm în agitație,  într-un haos total. Ne aflăm în goană de cadouri, de a pune pe masă bucate alese și avem grijă să avem cea mai luminoasă casă împodobită cu instalații viu colorate. Si spre bucuria copiilor, îl așteptăm pe Moș Crăciun cel bun și darnic ce aduce daruri multe la fetițe și băieți.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Poate că nu am reușit de fiecare dată să ne facem timp să simțim cu adevărat adevarata magie a Crăciunului și a semnificației sale. Ne putem salva în timp, incepând s-o trăim de-acum. 

Surse:  



http://traditii-superstitii.ro/traditia-si-semnificatia-bradului-de-craciun/

http://www.asociatia-profesorilor.ro/traditii-si-obiceiuri-de-iarna.html

http://www.romaniatv.net/cele-mai-frumoase-traditii-si-obiceiuri-ale-romanilor-de-craciun_58954.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-traditii-si-obiceiuri-romanesti-de-iarna