Să iubim România și după 1 Decembrie!

După cum evidenția istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Astăzi însă, ne întrebăm des dacă națiunea română mai luptă cu același elan în realizarea țelurilor sale.

Românii sunt foarte adaptabili şi ştiu să facă o impresie bună. Avem un potenţial bun pentru inteligenţă şi creativitate. Aşadar, putem facem faţă, în funcţie de interesele individuale, oricăror situaţii/provocări, după cu afimă Daniel David, profesor de psihologie clinică şi psihoterapie .

Constantin Rădulescu-Motru a observat coexistenţa perseverenţei şi neperseverenţei în munca la români. Explicaţia sa este că la bază românul este perseverent, dar istoria l-a pervertit; aşadar, explicaţia sa este una istorică, greu însă de verificat şi susţinut ştiinţific. Noi am observat că munca la români este un mijloc de emancipare socială. La bază, românul nu este nici perseverent nici neperseverent; ba aş înclina să spun că este neperseverent, deoarece motivaţia pentru muncă nu este una intrinsecă, ci una extrinsecă. Aşadar, dacă munca poate juca acest rol emancipativ (ex. prin salarii încurajatoare), atunci românii manifestă perseverenţă. Dacă munca nu poate juca acest rol emancipativ (ex. salariu foarte mic), atunci românii manifestă neperseverenţă, după logica „muncesc pentru cât mă plăteşti” şi/sau „las că merge şi aşa” .

Dincolo de acest aspect, să ne amintim că românul este acela care îsi părăsește patria mama, familia și tot ce-i este mai drag pentru a îi face pe straini mândri de țara lor, prin munca depusă de el.

Având în vedere că în România sistemul de învătământ constituie un nivel mai ridicat față de cel al tărilor favorizate de români pentru muncă, aceștia au mai multă pregătire profesională ce-i ajută pe străini să-și promoveze țara.

Pe noi, însă, de ce nu ne ajutăm? In ciuda a tot, de ce imaginea României este denigrată la tot pasul? De ce suntem luați peste picior de Europa? Fiecare țară își are uscăciunile ei și totuși România iese cel mai bine în evidență în această privință.

Avem valori pe care toți și-ar dori să ni le fure, dar promovăm străinii. Chiar și în concursurile de dovedire a talentului organizate ăn țara noastra. Avem peisaje maiestuase și totuși plecam să ne relaxăn în străinătate. Cine poartă vina, oamenii puterii care au dus la secarea economiei sau noi cei care nu realizăm ce comoară îmbrățișăm?

“Trăiască Romania dodoloață! ” , ca mai apoi s-o putem părăsi. Să ne părăsim Dunărea și Marea, munții și aerul mândru. Și să ne trezim conștiința naționala abia pe întai decembrie, de ziua noastră, a tuturor românilor. Înăltăm drapelul și ne venerăm țara, mulți neștiind de ce. Iubim noi România cu adevărat? Ce știm noi despre ea? Știm cum s-a creat graiul românesc, obiceiurile și tradițiile deosebite neîntâlnite vreodată în alte țări?

Să ne amintim că ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

Haideți să fim viteji și mândri ca strămoșii nostri. Haideți să iubim România cu adevărat nu doar de 1 Decembrie!



Astăzi însă, e o nouă zi a noastră! La mulți ani România!