Deși toți suntem români, sărbătorile de iarnă ne deosebesc! 

Sărbătorile de iarnă, înseamnă, pentru mai toţi locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.


Din păcate multe din tradiţiile noastre se pierd sau se amestecă cu tradiţiile din alte ţări şi, oricât de frumoase ar fi colindele englezeşti sau filmele americane cu happy end, din când în când e frumos să ne amintim şi de vechile tradiții și obiceiuri românești, care ne reprezintă aura din moși-strămoși.

Încă de la început, luna decembrie constituie o adevărată provocare pentru români, care sunt surprinși de venirea lui Moș Nicolae. Magazinele devin arhipline, mandarinele dispar, iar rafturile cu dulciuri capătă imaginea unui jaf în urma cumpărăturilor de Moș Nicolae. Copiii însă, sunt foarte preocupați ca ghetuțele lor să arate cât mai bine în întampinarea Moșului. Câți dintre aceștia știu însă cine este Moșul de fapt?
În popor, se spunea că Moș Nicolae ține pază soarelui, care sătul de mers pe același drum și scârbit de ce vede, vrea să fugă. Alții spun că a fost podar, corabier sau pescar și că are darul de a-i ocroti pe cei care merg pe ape. Este considerat ocrotitorul săracilor și dătătorul de noroc al fetelor sărace la măritiș. De asemenea, se spune că el aduce zăpadă, iar dacă ninge de ziua sa, vom avea de a face cu o iarnă grea.
În amintirea bunătății acestui Sfânt, astăzi românii oferă daruri de Moș Nicolae copiilor, care le află în dimineața acestei zile, în ghetuțe sau sub pernă.

După ce suntem fermecați de bunătățile cu care ne-a surprins Mos Nicolae, ne gândim deja la sărbătorile creștine ale Nașterii Domnului ce sensibilizează într-o mare măsură sufletele românilor.
Un obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină şi se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli.


În antichitate, porcul a fost simbol al vegetaţiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat în iarnă. În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun: cârnaţi, caltaboşi, jumări, sângerete, slănină sau suncă, etc. Tot atunci se toacă şi carnea pentru sarmale, iar pulpele se tranşează pentru friptură. Unele dintre preparate se pun la afumat (cârnaţii, slănina, pieptul ardelenesc, etc.). Imediat după sacrificare, gospodarul face “pomana porcului”: oferă celor care l-au ajutat la tăiat (uneori şi vecinilor) şorici, carne proaspăt prajită şi un pahar de vin (sau ţuică fiartă în anumite zone). În puţinele zile rămase până la Crăciun, gospodinele fac piftie (răcitură), sarmale, cozonaci cu nucă, mac şi rahat (sau brânză şi stafide), plăcintă şi prăjituri diverse. În acelaşi timp, începe curăţenia în casă şi în curte, împodobirea locuinţei şi pregătirea hainelor pentru Sărbători.


Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Acesta există într-o sumedenie de tradiţii de Crăciun, cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.

În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în Ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteala.

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

Primele semne ale Sarbatorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din casă în casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi prosperitate. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor uraţi). Colindătorii vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii, primind pentru aceste urări cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei - pe care gospodinele care respectă tradiţia le-au pregătit cu mult timp înainte. Diferind doar destul de puţin, colindele religioase sunt foarte asemănătoare în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: “O, ce veste minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cântec de Crăciun”, “Aseară pe înserate”.

În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu "Steaua" sau cu "Capra", reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România, potrivit cărţii "Tradiţii de Crăciun" realizate de Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie Bucureşti.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.


În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun şi le păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.Bucovina este, de altfel, recunoscută pentru modul în care sunt păstrate tradiţiile. Aici, în ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să bage o piatră în cuptor pentru a ţine şerpii departe de gospodărie.


În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică "scormonitul în foc". Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: "Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul".

"Piţărăii" este un obicei de pe vremea dacilor care se practică în localităţile de pe Valea Jiului şi care semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. Piţărăii sunt numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime. Alaiul porneşte apoi la colindat.

In orașul din care provin, Măcin, situat în apropierea Munţilor Măcinului, cetele de feciori au şi "Oleleul" - personaj de origine păgână care intră primul în gospodărie, înconjoară ceata de colindători de două-trei ori, după care o veghează. Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este îmbrăcat în general în cojoc din piele de oaie şi înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn. Costumaţia este completată cu beteală, clopoţei şi tălăngi pe care "oleleul" le bate din pământ pentru a proteja gospodăriile de spiritele rele.

https://www.youtube.com/watch?v=SHsfj0rmLJU

Crăciunul este o perioadă a tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorior de iarnă se află familia şi credinţa într-un an mai bun şi mai prosper.

În zilele noastre, deseori, uităm de fapt care este rostul Crăciunului și il transformăm în agitație,  într-un haos total. Ne aflăm în goană de cadouri, de a pune pe masă bucate alese și avem grijă să avem cea mai luminoasă casă împodobită cu instalații viu colorate. Si spre bucuria copiilor, îl așteptăm pe Moș Crăciun cel bun și darnic ce aduce daruri multe la fetițe și băieți.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Poate că nu am reușit de fiecare dată să ne facem timp să simțim cu adevărat adevarata magie a Crăciunului și a semnificației sale. Ne putem salva în timp, incepând s-o trăim de-acum. 

Surse:  



http://traditii-superstitii.ro/traditia-si-semnificatia-bradului-de-craciun/

http://www.asociatia-profesorilor.ro/traditii-si-obiceiuri-de-iarna.html

http://www.romaniatv.net/cele-mai-frumoase-traditii-si-obiceiuri-ale-romanilor-de-craciun_58954.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-traditii-si-obiceiuri-romanesti-de-iarna

Să iubim România și după 1 Decembrie!

După cum evidenția istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Astăzi însă, ne întrebăm des dacă națiunea română mai luptă cu același elan în realizarea țelurilor sale.

Românii sunt foarte adaptabili şi ştiu să facă o impresie bună. Avem un potenţial bun pentru inteligenţă şi creativitate. Aşadar, putem facem faţă, în funcţie de interesele individuale, oricăror situaţii/provocări, după cu afimă Daniel David, profesor de psihologie clinică şi psihoterapie .

Constantin Rădulescu-Motru a observat coexistenţa perseverenţei şi neperseverenţei în munca la români. Explicaţia sa este că la bază românul este perseverent, dar istoria l-a pervertit; aşadar, explicaţia sa este una istorică, greu însă de verificat şi susţinut ştiinţific. Noi am observat că munca la români este un mijloc de emancipare socială. La bază, românul nu este nici perseverent nici neperseverent; ba aş înclina să spun că este neperseverent, deoarece motivaţia pentru muncă nu este una intrinsecă, ci una extrinsecă. Aşadar, dacă munca poate juca acest rol emancipativ (ex. prin salarii încurajatoare), atunci românii manifestă perseverenţă. Dacă munca nu poate juca acest rol emancipativ (ex. salariu foarte mic), atunci românii manifestă neperseverenţă, după logica „muncesc pentru cât mă plăteşti” şi/sau „las că merge şi aşa” .

Dincolo de acest aspect, să ne amintim că românul este acela care îsi părăsește patria mama, familia și tot ce-i este mai drag pentru a îi face pe straini mândri de țara lor, prin munca depusă de el.

Având în vedere că în România sistemul de învătământ constituie un nivel mai ridicat față de cel al tărilor favorizate de români pentru muncă, aceștia au mai multă pregătire profesională ce-i ajută pe străini să-și promoveze țara.

Pe noi, însă, de ce nu ne ajutăm? In ciuda a tot, de ce imaginea României este denigrată la tot pasul? De ce suntem luați peste picior de Europa? Fiecare țară își are uscăciunile ei și totuși România iese cel mai bine în evidență în această privință.

Avem valori pe care toți și-ar dori să ni le fure, dar promovăm străinii. Chiar și în concursurile de dovedire a talentului organizate ăn țara noastra. Avem peisaje maiestuase și totuși plecam să ne relaxăn în străinătate. Cine poartă vina, oamenii puterii care au dus la secarea economiei sau noi cei care nu realizăm ce comoară îmbrățișăm?

“Trăiască Romania dodoloață! ” , ca mai apoi s-o putem părăsi. Să ne părăsim Dunărea și Marea, munții și aerul mândru. Și să ne trezim conștiința naționala abia pe întai decembrie, de ziua noastră, a tuturor românilor. Înăltăm drapelul și ne venerăm țara, mulți neștiind de ce. Iubim noi România cu adevărat? Ce știm noi despre ea? Știm cum s-a creat graiul românesc, obiceiurile și tradițiile deosebite neîntâlnite vreodată în alte țări?

Să ne amintim că ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

Haideți să fim viteji și mândri ca strămoșii nostri. Haideți să iubim România cu adevărat nu doar de 1 Decembrie!



Astăzi însă, e o nouă zi a noastră! La mulți ani România!

Fă-te student. Fii boboc și învață să înflorești!

Ce grăbit ai fost să crești și să ajungi aici…Ți-ai dorit atât de mult să afli ce e studenția,  încât ți-ai întrecut limitele uneori, ai rupt bariere, și iată-te !

Pășești grăbit ținând în suflet un bagaj de emotii, frustrări și o sete aprigă de cunoaștere.  Ai ajuns. Îți place aici? Cum e curtea universității? Ai venit dornic de a te afunda intr-o nouă lume. Cauți aventură, prieteni… cauți orice. Ai venit să te afirmi și să te perfecționezi. Ai prins aripi, ai învățat să zbori grăbit și-ți cauți locul. Exact ca mine. Cu miliarde de vise ce așteaptă a fi îndeplinite.  Suntem la fel. Și tu și eu, am venit să explorăm necunoscutul și să ajungem la final.

Am auzit multe despre viața de student, oare așa să fie?  Am imbobocit frumos și cu sfială,  poate, ne deschidem câte-o petală. Hai să înflorim.

După o lună de facultate ai avut timp destul să te destinzi. Ai întalnit holuri aglomerate, studenți ce radiau de fericire când primeau o bilă albă, zambete colorate și plictisul care te-nvăluie când trebuie să stai la rând la tonomatul de cafea.  Te-ai  schimbat mult aici. Poate până acum nici nu-ți plăcea cafeaua, acum e primul gând care-ți vine în minte când te trezești dimineata.

Ajuns în sala de curs, te gândești la cum să-ți întreci limitele și să faci față noilor provocări. Creezi empatii, îți formezi o nouă gașcă, iar un profesor, sau mai mulți, se află deja în lista ta de modele. Ajungi în momentul în care ești mustrat și nu întelegi unde ai greșit. Ai clipe când te gândești că nu ești încă pregătit să fii student. Dar…”pofta vine mâncand”.  Începi să îți faci serile albe în  scopul cititului și vrei să devii responsabil. Și când te vei trezi cu o ură profundă pentru ceasul ce îți sună la șase treizeci  să pleci la curs,  să-ți lași amprenta !Ești curios să afli totul. Mintea ta e învaluită de întrebări precum, “ As putea scrie un articol de unul singur?‘’, “Voi învăța vreodată să realizez un amestec de substanțe, sa nimeresc ținta la o tragere sau să fac corect șpagatul? “  Cheia tuturor întrebarilor ce ne macină este implicarea noastră, dorința noastră de perfecțiune. Și te simți atât de mândru când un profesor îti rostește numele în scopul unei reușite. Și ai atâtea emoții când ești pus pentru prima dată să iei un interviu. Se nasc în tine sentimente unice pe care abia aștepți să le povestești părinților acasă.

Mulți dintre noi, plecăm spre orașele dezvoltate. Unii au ales aglomerația Bucureștiului, iar tu ai ales marea, ca și mine. Nu-i ușor să pleci de sub aripa părinților și să înveți să te descurci de unul singur. Ai învățat după o lună de studenție că vasele nu se spală singure, ai învățat în sfârșit să pornești mașina de spălat, să folosești cardul și să plătești facturi. Aproape independent îți dai seama că singurul care îți spune că trebuie să îți faci temele ești tu. Ai  învățat să-ți porți de grijă.  Ești străin de tot și toate, dar nu și de mare. Ajungi aici  și le povestești tuturor că locul ăsta nu-I doar Constanța.  Plimbările pe faleză te liniștesc iar o poză în fața Casinoului te învăluie cu atâta mândrie…

Iar iesitul în club…e nebunie. Să vii acasă la ce oră vrei fără să te mai sune maică-ta și să-ți amintească cât e ceasul de parcă tu n-ai avea.

Consider că pentru a fi student, trebuie sa fii curajos. Să știi ce vrei. Să ai vise și să ți le fructifici. Să fii conștient de singurătate și să-ți porți de grijă. Să citești și să aduni bile albe. Să bei cafea.  Să ieși în club.

 Fă-ți prieteni. Invinge-ți temerile și fă-te student.

            

             Să ne-amintim de Colectiv!

     

Cu zâmbet și multă emoție. Așa se manifestau oamenii în seara de 30 octombrie a anului trecut.


Una din trupele lor preferate, "Goodbye to Gravity", își lansa noul album în clubul Colectiv.


Radiau. La propriu și la figurat. Luminile, sunetele, ceea ce avea să urmeze...îi făcea să sclipească, să se simtă speciali că iau parte la acea lansare.


Trupa și-a început concertul. Sute de mâini în aer, miliarde de emoții.


DA, SUTE DE MÂINI! Deși capacitatea maximă a clubului era de optzeci de persoane la mese, numărul estimat cu aproximație a fost de cinci ori mai mare. Urma un spectacol grandios deoarece trupa avea mii de fani, iar Colectiv era singurul club din București destinat muzicii live, din punctul de vedere al acusticii.


Restrctii asupra numarului de persoane ce-și făceau apariția în club nu au existat având în vedere că lansarea noului album al celor de la Goodbye to Gravity se solda cu un profit onorabil pentru cei trei patroni ai clubului: Alin Anastasescu, Paul Gancea și Costin Mincu.

Se aștepta un concert de proporții având în vedere buna organizare finalizată cu amplasarea de efecte pirotehnice. Potrivit declarației lui Viorel Stanciu, un angajat al barului aflat pe finalul turii, acesta le-a intrerzis pirotehniștilor să monteze arificiile, având în vedere că jerba de foc se ridica la cel puțin doi metri, iar până la tavanul cu șipci de lemn nu mai rămâneau decât 50 de centimetri. Acesta susține că le-a precizat și faptul că stâlpii în apropierea cărora erau montate artificifiile erau înveliți cu un burete fonoabsorbant, după care și-a anunțat șeful.

În schimb, artificiile au fost montate și declanșate, fiind necesară pentru instalarea tragicului doar o scâneteie.


Un stalp a luat foc și s-a extins. Anchetatorii susţin că artificiile de la care a luat foc întreg clubul erau destinate uzului în spaţii deschise, nicidecum într-o clădire, în spaţii strâmte. Cei prezenți erau lipsiți de reacție și sperau să fie totuși un fenomen inofensiv, de povestit si altora. A fost. Cântau "The day we die". Venise.

Au încercat să stinga flacăra ce se extindea pe tavan cu bere, având in vedere că extinctoarele erau expirate încă din anul 2014.. S-au panicat și au încercat să iasă. Un lucru dificil când ai la dispoziție doar o singură ieșire și sute de oameni înghesuindu-se să-și salveze pielea.


Țipete, păr ars, piele arsă, speranțe incendiate, un viitor interzis. Haos. Dezastru exorbitant. Cam asta era in Colectiv la 22:40.

În urma catastrofei, 64 de morți, 164 răniți. Europa și Israelul i-au ajutat să supraviețuiască. Scânteia a fost suficientă să trezească o nouă generație, să schimbe miniștri și un întreg guvern. Afectat a fost șifostul primar al sectorului 4 București, Cristian Popescu Piedone, în care rechizitorul întocmit de procurorii DNA, arată ca: "în calitate de funcţionar public - primar al sectorului 4 Bucureşti, inculpatul Popescu Cristian Victor Piedone, a încălcat Hotărârea Guvernului României nr. 1739/06.12.2006, art. 1 lit. g și dispozițiile din Legea nr. 307/12.07.2006 privind apărarea împotriva incendiilor, respectiv art. 14 lit. f și la data de 14.01.2015 a eliberat acordul de funcționare şi autorizaţia de funcţionare pentru SC Colectiv Club SRL, deşi clubul nu era autorizat pentru securitatea la incendiu."


Dosarele penale nu au intârziat să apară. Potrivit procurorilor PICCJ, incendiul din Colectiv în urma căruia au murit 64 de persoane "s-a produs ca urmare a faptului că persoanele care aveau în administrare spaţiul respectiv au încurajat şi permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă, precum şi desfăşurarea unui spectacol cu efecte pirotehnice (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, în condiţiile amenajării interioare improprii unor astfel de activităţi, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile, montate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi pentru evitarea costurilor suplimentare (obiecte de decor şi pentru izolare fonică pe stâlpii de susţinere, pereţi si tavan, respectiv perete antifonat), cu consecinţa morţii şi vătămării corporale a mai multor persoane aflate în club".





Anchetatorii au arătat că patronii Colectiv, deşi au dat o declaraţie pe proprie răspundere că vor respecta limita maximă de 80 de locuri pe scaune, au încălcat obligaţia, în seara zilei de 30 octombrie intrând, într-un spaţiu de 425 de metri pătraţi, aproximativ 400 de persoane. Astfel, procurorii au pus sechestru pe bunurile celor trei patroni ai clubului.


Nici ISU nu a fost exclus din lista neagra a procurorilor DNA. Ofițetii ISU, George Matei și Antonina Radu, în perioada septembrie 2014 - 30 octombrie 2015, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu bună-ştiinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce decurgeau din conţinutul prevederilor legale privind prevenirea şi apărarea împotriva incendiilor, deşi au luat cunoştinţă şi au constatat că acel club din Bucureşti (care până la data de 6 octombrie 2014 a funcţionat ca persoană juridică SC Music Hall SRL Bucureşti, iar după această dată ca persoană juridică SC Colectiv Club SRL Bucureşti) desfăşura activităţi specifice unui club fără a deţine aviz/autorizaţie de securitate la incendiu.

De asemenea, vizată a fost și societatea care a asigurat spectacolul pirotehnic. Daniela Ioana Nita, patroana firmei de artificii, este acuzata ca "in calitate de administrator al S.C. Golden Ideas Fireworks Artists S.R.L., a procurat de la societatea Enigma Firework Limited din Bulgaria produse pirotehnice «fantana de scena», neinsotite de fise tehnice, care, in conformitate cu instructiunile de utilizare redate in limba bulgara pe eticheta fiecarui produs, dar netraduse, trebuie utilizate numai in spatiu deschis si amplasate in pozitie verticala, pe un suport stabil si plat, si, in aceste conditii, fara efectuarea vreunui minim instructaj privind modul de folosire al produselor pirotehnice si fara un instructaj privind noul loc de munca (incinta clubului Colectiv), i-a insarcinat pe pirotehnistii Moise Marian si Zaharia Viorel sa monteze si sa actioneze la data de 30.10.2015 elementele pirotehnice intr-un spatiu inchis, respectiv incinta clubului Colectiv, cunoscand faptul ca la evenimentul organizat vor fi prezente numeroase persoane – cu consecinta producerii unui incendiu in seara zilei de 30.10.2015 si decesului a 64 persoane."





Astăzi îi comemorăm pe cei pierduți. De un an de zile, niște tineri ai viitorului au dispărut. Deși la începutul dispariției totul afectase o națiune, astăzi există comentarii precum "În războaie mureau mii de oameni și nimeni nu făcea o asemenea tragedie". Cred că ce nu înteleg unii este faptul că acei tineri nu au mers la război, conștineți că într o clipă ar putea dispărea, ci au mers să se distreze. Ca în oricare alte seri.


Colectiv a reușit să trezească generații, să schimbe oameni de la frâiele țării, însă pe ei nu a reușit nimeni să-i aducă înapoi. Au plecat în Colectiv!

Răsturnare de situație. Imi place la radio!

După 3 ore de somn, cel mai dezastruos sunet din acel moment era alarma. Era cinci treizeci. Trebuia să îmi încep pregătirile pentru ceva nou în viața mea. Vizita la Radio București. Evident că din cauza emoțiilor și a planurilor pe care mi le făceam pentru ziua cea mare, somnul nu dădea semne să apară...Dar asta este o situație neînsemnată în acest moment. N-ar trebui să mă plâng. Viața mea nu va mai fi presărată cu prea multe ore de somn de când mi-am ales noul drum. Jurnalismul. Mă simteam ca și cum aș fi plecat în misiune, deși nu știu prea multe lucruri despre asta. Dar curiozitatea mea era exorbitantă, așa că am plecat.

    Pe parcursul drumului, nu am avut timp să ma plictisesc. Doamna profesoară Ana Maria Munteanu, cu un vast bagaj de informații în acest domeniu, ne pregătea pentru experiența spre care pășeam cu pași grăbiți. 

   Și-am ajuns. O nouă clădire. Noi chipuri. Iar noi studenții...mândri. Eram atât de dornci de a afla ce se află în spatele fiecărui zid...de a cunoaște noi povești, noi tehnici, noi practici și poate de a ne cunoaște noul loc de muncă. 

Am fost ghidați de Răzvan Dumitrescu, care ne-a făcut cunoștință cu Daniela Sîrbu, editor la agenția Rador, înființată în anii 90. Ne pregăteam să imortalizăm fiecare moment fără a rata vreo informație. Eram entuziasmați. Am rugat-o să ne prezinte Rador, un lucru ce a încântat-o mult sustinând :" Există un grup de lucru care lucrează după-amiaza și monitorizează titlurile principale din presa internațională pentru revista presei de știri, transcriptul de emisiuni , în special posturile românești dar și de la CNN, dacă există un discurs de-al lui Obama." 

 Chiar eram fascinați că cineva ne oferă un interviu. Ne pregăteam să părăsim acel compartiment, în timp ce doamna Daniela Sîrbu a adaugat într-un mod vesel: " La centrul multimedia se întregistrează, se face partea tehnică de radio, difuziuni...Vă invit! "

   Am mers apoi în departamentul de la Radio Romania Florian Pittiș. Acolo mi-a plăcut cel mai mult. Era o cameră viu colorată, îmi transmitea dinamism si parcă mă invita la o nouă provocare. N-aș fi vrut să mai plec... cred că mi-am găsit locul.

   În timp ce ne deplasam spre departamentul de cultură si Antena Satelor, am fost asaltați de întrebările reporterilor jurnaliști. "Ce v-a atras?" "Cum v-ați simțit?" 

   Vizita la radio s-a sfârsit cu o privire de ansamblu asupra Radio Cultural. Unii interesați, alții încă cu gândul la decorul studioului  Radio Romania Florian Pittiș și la energia ce era emisă din acel loc.

M-a pus pe gânduri. Mi-a plăcut și m-a făcut să-mi schimb total ideile pe care le aveam despre radio. Mi se părea ceva plictisitor... Nu știam prea multe, dar din condiția de ascultător nu vedeam a fi prea multă implicare acolo. E total diferit. Mi-am mărit orizontul. Mi-am schimbat visul. Și-am primit și o diplomă Fan Radio România. A fost funny.Nu am mai primit de mult timp una. Mi-am scris numele pe ea și mi-am făcut un selfie.