Răsturnare de situație. Imi place la radio!

După 3 ore de somn, cel mai dezastruos sunet din acel moment era alarma. Era cinci treizeci. Trebuia să îmi încep pregătirile pentru ceva nou în viața mea. Vizita la Radio București. Evident că din cauza emoțiilor și a planurilor pe care mi le făceam pentru ziua cea mare, somnul nu dădea semne să apară...Dar asta este o situație neînsemnată în acest moment. N-ar trebui să mă plâng. Viața mea nu va mai fi presărată cu prea multe ore de somn de când mi-am ales noul drum. Jurnalismul. Mă simteam ca și cum aș fi plecat în misiune, deși nu știu prea multe lucruri despre asta. Dar curiozitatea mea era exorbitantă, așa că am plecat.

    Pe parcursul drumului, nu am avut timp să ma plictisesc. Doamna profesoară Ana Maria Munteanu, cu un vast bagaj de informații în acest domeniu, ne pregătea pentru experiența spre care pășeam cu pași grăbiți. 

   Și-am ajuns. O nouă clădire. Noi chipuri. Iar noi studenții...mândri. Eram atât de dornci de a afla ce se află în spatele fiecărui zid...de a cunoaște noi povești, noi tehnici, noi practici și poate de a ne cunoaște noul loc de muncă. 

Am fost ghidați de Răzvan Dumitrescu, care ne-a făcut cunoștință cu Daniela Sîrbu, editor la agenția Rador, înființată în anii 90. Ne pregăteam să imortalizăm fiecare moment fără a rata vreo informație. Eram entuziasmați. Am rugat-o să ne prezinte Rador, un lucru ce a încântat-o mult sustinând :" Există un grup de lucru care lucrează după-amiaza și monitorizează titlurile principale din presa internațională pentru revista presei de știri, transcriptul de emisiuni , în special posturile românești dar și de la CNN, dacă există un discurs de-al lui Obama." 

 Chiar eram fascinați că cineva ne oferă un interviu. Ne pregăteam să părăsim acel compartiment, în timp ce doamna Daniela Sîrbu a adaugat într-un mod vesel: " La centrul multimedia se întregistrează, se face partea tehnică de radio, difuziuni...Vă invit! "

   Am mers apoi în departamentul de la Radio Romania Florian Pittiș. Acolo mi-a plăcut cel mai mult. Era o cameră viu colorată, îmi transmitea dinamism si parcă mă invita la o nouă provocare. N-aș fi vrut să mai plec... cred că mi-am găsit locul.

   În timp ce ne deplasam spre departamentul de cultură si Antena Satelor, am fost asaltați de întrebările reporterilor jurnaliști. "Ce v-a atras?" "Cum v-ați simțit?" 

   Vizita la radio s-a sfârsit cu o privire de ansamblu asupra Radio Cultural. Unii interesați, alții încă cu gândul la decorul studioului  Radio Romania Florian Pittiș și la energia ce era emisă din acel loc.

M-a pus pe gânduri. Mi-a plăcut și m-a făcut să-mi schimb total ideile pe care le aveam despre radio. Mi se părea ceva plictisitor... Nu știam prea multe, dar din condiția de ascultător nu vedeam a fi prea multă implicare acolo. E total diferit. Mi-am mărit orizontul. Mi-am schimbat visul. Și-am primit și o diplomă Fan Radio România. A fost funny.Nu am mai primit de mult timp una. Mi-am scris numele pe ea și mi-am făcut un selfie.