Fă-te student. Fii boboc și învață să înflorești!

Ce grăbit ai fost să crești și să ajungi aici…Ți-ai dorit atât de mult să afli ce e studenția,  încât ți-ai întrecut limitele uneori, ai rupt bariere, și iată-te !

Pășești grăbit ținând în suflet un bagaj de emotii, frustrări și o sete aprigă de cunoaștere.  Ai ajuns. Îți place aici? Cum e curtea universității? Ai venit dornic de a te afunda intr-o nouă lume. Cauți aventură, prieteni… cauți orice. Ai venit să te afirmi și să te perfecționezi. Ai prins aripi, ai învățat să zbori grăbit și-ți cauți locul. Exact ca mine. Cu miliarde de vise ce așteaptă a fi îndeplinite.  Suntem la fel. Și tu și eu, am venit să explorăm necunoscutul și să ajungem la final.

Am auzit multe despre viața de student, oare așa să fie?  Am imbobocit frumos și cu sfială,  poate, ne deschidem câte-o petală. Hai să înflorim.

După o lună de facultate ai avut timp destul să te destinzi. Ai întalnit holuri aglomerate, studenți ce radiau de fericire când primeau o bilă albă, zambete colorate și plictisul care te-nvăluie când trebuie să stai la rând la tonomatul de cafea.  Te-ai  schimbat mult aici. Poate până acum nici nu-ți plăcea cafeaua, acum e primul gând care-ți vine în minte când te trezești dimineata.

Ajuns în sala de curs, te gândești la cum să-ți întreci limitele și să faci față noilor provocări. Creezi empatii, îți formezi o nouă gașcă, iar un profesor, sau mai mulți, se află deja în lista ta de modele. Ajungi în momentul în care ești mustrat și nu întelegi unde ai greșit. Ai clipe când te gândești că nu ești încă pregătit să fii student. Dar…”pofta vine mâncand”.  Începi să îți faci serile albe în  scopul cititului și vrei să devii responsabil. Și când te vei trezi cu o ură profundă pentru ceasul ce îți sună la șase treizeci  să pleci la curs,  să-ți lași amprenta !Ești curios să afli totul. Mintea ta e învaluită de întrebări precum, “ As putea scrie un articol de unul singur?‘’, “Voi învăța vreodată să realizez un amestec de substanțe, sa nimeresc ținta la o tragere sau să fac corect șpagatul? “  Cheia tuturor întrebarilor ce ne macină este implicarea noastră, dorința noastră de perfecțiune. Și te simți atât de mândru când un profesor îti rostește numele în scopul unei reușite. Și ai atâtea emoții când ești pus pentru prima dată să iei un interviu. Se nasc în tine sentimente unice pe care abia aștepți să le povestești părinților acasă.

Mulți dintre noi, plecăm spre orașele dezvoltate. Unii au ales aglomerația Bucureștiului, iar tu ai ales marea, ca și mine. Nu-i ușor să pleci de sub aripa părinților și să înveți să te descurci de unul singur. Ai învățat după o lună de studenție că vasele nu se spală singure, ai învățat în sfârșit să pornești mașina de spălat, să folosești cardul și să plătești facturi. Aproape independent îți dai seama că singurul care îți spune că trebuie să îți faci temele ești tu. Ai  învățat să-ți porți de grijă.  Ești străin de tot și toate, dar nu și de mare. Ajungi aici  și le povestești tuturor că locul ăsta nu-I doar Constanța.  Plimbările pe faleză te liniștesc iar o poză în fața Casinoului te învăluie cu atâta mândrie…

Iar iesitul în club…e nebunie. Să vii acasă la ce oră vrei fără să te mai sune maică-ta și să-ți amintească cât e ceasul de parcă tu n-ai avea.

Consider că pentru a fi student, trebuie sa fii curajos. Să știi ce vrei. Să ai vise și să ți le fructifici. Să fii conștient de singurătate și să-ți porți de grijă. Să citești și să aduni bile albe. Să bei cafea.  Să ieși în club.

 Fă-ți prieteni. Invinge-ți temerile și fă-te student.